- Italia îşi plânge cei şase soldaţi morţi pentru “apărarea păcii”.
- Oficialiii ies la paradă în costume negre şi mine sobre pentru a fi văzuţi şi a mai câştiga un pic de simpatie publică. Dă bine, nu-i aşa?
- Un copil de 7 ani atinge sicriul tatălui său cu o mână în timp ce îşi şterge ochii înlăcrimaţi. Este oare el mândru că tatăl său e acum un erou ?
- Papa Darth Benedict trimite o telegramă exprimându-şi “sprijinul pentru cei angajaţi în fiecare zi în costruirea solidarităţii, reconcilierii şi păcii în lume”. Cum le mai zice el aşa, ca la carte…
- Cei şase au fost înaintaţi în grad post-mortem şi au primit câte o medalie. Câtă recunoştinţă!
Ce au înţeles oare aceşti soldaţi care au mers peste mări şi ţări într-o ţară despre care nici nu ştiau mare lucru înainte de a se oferi voluntari? Pentru ce s-au dus ei acolo? Ca să apere pacea? Nu cred. Pentru bani? Mai curând.
O să-mi spuneţi “ştiau la ce se expun. Nu i-a obligat nimeni să se ducă”. Oare? Chiar ştiau? Cine se duce oare acolo? Sunt oare aceşti oameni acolo din convingere, pentru a apăra pacea? Sau sunt nişte bieţi mercenari care merg să câştige un ban pentru familie şi trăiesc cu speranţa că vor reveni “cu scut, şi nu pe scut” ? Cine îi obligă să meargă acolo? SăRăcia! Ea îi obligă. Ca şi pe soldatul român, german sau american. Cine e carne de tun? Bieţii şomeri, care nu înţeleg nimic şi se duc acolo doar-doar îşi scapă familiile de sărăcie.
Ce-i mâna pe ei în luptă? Ce-a dorit acel Apus? Dorea să smulgă laurii de pe fruntea necredincioşilor? Dorea să-I apere de răi? Nu, le dorea mai curând bogăţiile. E prea evident. Jucăm într-o piesă ridicolă, cu final previzibil şi cu rolurile trucate. În care Necâştigătorii sunt chiar cei ce vin acasă “pe scut”. Să-i onorăm şi să-i considerăm “apărători ai păcii”. Pentru ca americanul să poată să-şi continue “life-style-ul” de consumator de hamburgeri şi de plimbător cu maşina care consumă 25 litri/100 km, în timp ce benzina e aproape gratis.
Mi-e greaţă sa mai şi scriu despre asta. Sper doar ca aşa cum Afghanistanul a însemnat începutul decăderii Imperiului Sovietic, să însemne şi decăderea Imperiului American. Să ne lase în pace şi să nu ne mai tragă după ei în războaie absurde, al căror sens nu poate fi decât unul: foamea de Petrol si de Bani.
sa ne lase in pace sa nu ne mai traga dupa ei? Ce te faci cand plebea se aseaza la coada sa fie bagata in seama si se bucura de putina atentie si frimituri?
RăspundețiȘtergereNu intodeauna ei sunt cei ce cauta victime,noi ii acceptam si ne bucuram de "marele popor american frate".
Pacat ca Romanii pun botu' la astfel de tampenii. "Visul" oricarui soldat roman e sa scape cu viata macar dintr-un "Irak" sau "Afganistan", ca sa poata cumpara o casa, astfek sa isi faca un viitor cu BANII pe care ii castiga riscandu-si viata pentru nimic; nu are nicio legatura cu ceva ce vrea soldatul sa "apere" [cu atat mai putin pacea], ci doar cu banii pe care o sa ii primeasca (daca nu el, familia lui), dupa ce termina "misiunea". Mie mi se pare trist. In final e si asta o "meserie", cum ziceai sunt doar mercenari.
RăspundețiȘtergereCred ca in mai toate razboaiele motivatia soldatului simplu e departe de a fi patriotismul, pacea sau alta notiune mai mult sau mai putin abstracta.
RăspundețiȘtergereE mai degraba foamea (ad literam sau de bani), razbunarea sau satisfacerea nevoii de sange (mai rar, dar cred ca sunt si d'astia).
Speech-urile post mortem in cazurile astea sunt ca reclamele la detergenti. Pleaca de la premisa ca cei care asculta sunt oligofreni si mai cred in miracole...
@Toti: Da, e trist, si cu toate ca e evident lumea va continua sa joace dupa cum canta stapanii, pentru o coaja de paine si un dolar murdar. Trist.
RăspundețiȘtergereMult adevar zici tu seriosule... intzeleg perfect deoarece si eu consider inrolarea in armata vr`unei tari ca fiind o varianta, fie ea legiune franceza sau asa. Totul sau nimic pana la urma! Prefer moartea decat sa ma tarasc de pe o zii pe alta acasa la ai mei.
RăspundețiȘtergereMai urat e sa mori dreq si sa nu lasi nimic in urma, la urmasi ma refer.
P.S. desigur doar daca nu m-am indragostit deja de o proasta care o sa ma lase pentru ca nu mai am bani, atunci sigur ma duc!
Pace!