luni, 5 octombrie 2009

Pustiu

Indiferenţa
Atârnă-n văzduhul lipicios
Întunecându-mi sufletul
Cu ruginiul toamnei

Liniştea
Se prelinge pe ramurile copacilor
Făcându-i să unduiască
În ritmuri veştejite

Ploaia
Curge molcom prin fiinţa mea
Spălându-mi inima de simţire
Într-o tăcere adâncă
Septembrie 1995
Publicat de la
Etichete:

7 comentarii:

  1. Julie5 octombrie 2009 la 22:23

    Nu stiu ce s-a intamplat atunci, dar n-a fost tocmai de bine. Trista clipa, toamna ...

    RăspundețiȘtergere
  2. Porcuşorul Serios6 octombrie 2009 la 10:27

    Ce sa se intample, mai nimic. Era toamna si imi taiam venele pentru a 10-a oara

    RăspundețiȘtergere
  3. Julie6 octombrie 2009 la 12:14

    Erau prea lungi ?

    RăspundețiȘtergere
  4. Porcusorul Serios6 octombrie 2009 la 23:32

    Nu, prea late

    RăspundețiȘtergere
  5. Julie7 octombrie 2009 la 07:30

    Sper ca intre timp ai ajuns la dimensiunea dorita pentru ca anul asta se poarta venele intregi.

    RăspundețiȘtergere
  6. Octi12 octombrie 2009 la 16:48

    Ce umor morbid aveti :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Porcuşorul Serios14 octombrie 2009 la 18:49

    Mda, uitasem ca aici ar trebui sa fiu serios. Da nu ma prinde nicicum ipostaza asta

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)