Atârnă-n văzduhul lipicios
Întunecându-mi sufletul
Cu ruginiul toamnei
Liniştea
Se prelinge pe ramurile copacilor
Făcându-i să unduiască
În ritmuri veştejite
Ploaia
Curge molcom prin fiinţa mea
Spălându-mi inima de simţire
Într-o tăcere adâncă
Septembrie 1995