Se povesteşte că odată a fost o furtună teribilă pe mare. După ce furtuna s-a potolit, sute de mii de stele de mare aduse de valuri mureau sub soarele ucigător de august.
Un copil se plimba pe plajă şi din când în când lua câte o stea de mare şi o arunca în apă. Trecând pe acolo, un om îi spuse:
- Copile, sunt sute de mii de stele de mare eşuate pe plajă. Ceea ce faci tu nici măcar nu contează.
Copilul îl privi, apoi, arătandu-i steaua de mare pe care o ţinea în palmă
- O vezi? Pentru ea contează.
Cât de făţarnic trebuie să fiu ca să scriu acest post? Cât de făţarnici trebuie să fim ca să ne prefacem din când în când că ne pasă? Sunt departe de a fi acel copil, sunt departe de a fi măcar acel om care s-a interesat măcar. Sunt poate în cel mai bun caz un
Mie şi tuturor celorlalţi ipocriţi; ne dedic
Un mare om de afaceri muri într-o bună zi şi se înfăţişă în faţa lui Dumnezeu. Acesta îl întrebă:
- Ce ai făcut în viaţa ta pentru ceilalţi?
- Am dat odată 5 bani unui cerşetor.
Dumnezeu se întoarse spre Sfântul Petru şi spuse:
- Dă-i înapoi cei 5 bani şi spune-i să se ducă la Dracu’.
Ne vedem acolo. Dacă locul ăla într-adevăr există. Dacă nu, ne-am scos…
Mare lucru? un copil milos.
RăspundețiȘtergereDestul de plictisit, ca sa ajute si el o fiinta neajutorata. O fiinta neajutorata cu care el se identifica la un moment dat, oferind inapoi comportamentul insuflat de catre parintii lui protectivi care l-au crescut de pe vremea cand el era neajutorat(nascut). Fiindu`i stimulata in repetate randuri, aceea parte creierului responsabila cu simtamintele lui... interesant dough.
Altfel cum explica cineva, actele de caritate ori de ajutorare a unor persoane necunoscute, de pe urma carora, nu ai nimic de castigat? A unor persoane, care sunt Ateu. fara bullshit`uri cu religia.
Religia ma deprima :( o mare minciuna colectiva.
you may have the strength in numbers, but you are the one`s that get assfucked!;D