miercuri, 2 februarie 2011

Chinul speranţei vs regretul pierderii


            Ce este oare mai chinuitor? Sǎ fii pe cale de a pierde ceva, cu şanse mari, şi de a spera cǎ totuşi nu va fi aşa, sau de a fi pierdut déjà acel ceva şi a nu-ţi mai face speranţe deşarte ?

            Chinul nǎdejdii probabil deşarte, agǎţarea disperatǎ de ultimul pai, de ultima fǎrâmǎ de speranţǎ, chiar infimǎ, sau certitudinea pierderii definitive a acelui ceva?

            Scenariile fanteziste, construcţiile mentale himerice, frǎmântarea zilnicǎ, sau înfrângerea şi pierderea fǎrǎ echivoc?

            Eu personal prefer de o mie de ori varianta a doua. Voi?

6 comentarii:

  1. A doua varianta este dureroasa, insa iti da puterea de a merge mai departe.Aduce un nou inceput, regenerarea, motivatia.
    Prima te face sa ramai suspendat, nu te ajuta sa evoluezi pt ca e prea tarziu pentru asta din moment ce poti pierde.Speranta ca nu vei pierde te face sa ramai blocat si nu te lasa sa te resemnezi si sa treci peste.
    Oamenii nu sunt suficient de evoluati incat sa se poata resemna si renunta atunci cand nu este totul terminat.Din cauza asta apare speranta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Dragul meu ... Oarecum, intrebarea ta ma nelinisteste si vin sa te intreb : TU esti bine ?! Pentru ca mie nu mi se prea arata asta ...

    Teama de a (nu) pierde si speranta de a pastra (sau castiga , dobandi , etc. ), ca toate lucrurile diametral opuse, merg mana-n mana - ma tem ca voi pierde dar subconstientul imi spune sa sper ca nu va fi asa ; imi fac un plan dar am temeri ca el nu va reusi - toate astea vin automat si doar prin multa vointa si antrenament reusim sa eliminam fie teama , fie speranta absurda . Dar in general nu avem una fara alta .
    Speranta ne-a fost, cred, daruita ca un resort care ne impinge la deal chiar si cand urcusul pare imposibil de atacat. Daca nu am avea-o , am ramane doar cu frica : urata, neagra, paralizanta . Desigur, intre ele exista resemnarea dar asta inseamna sa te dai batut fara lupta. Fara indoiala , in viata exista momente cand iti vine sa spui "WTF , la naiba cu toate ..." dar cum-necum vin si momente cand iti spui ca da, merita , la vita e bella. Crede-ma pe cuvant ca am trecut prin ambele stari extreme si prin multe altele intermediare .

    Ce concluzii am tras ? Pai : 1. paradoxal, momentul in care pierzi cu adevarat, cand esti pus fata in fata cu pierderea, e mai putin dureros decat momentele in care te-ai temut ca vei pierde ; 2. oricat de prosteste ar parea, nu voi inceta sa sper ; pentru ca stiu ca atunci cand esti jos , singura directie pe care o mai poti lua e in sus.
    Si nu, nu ma refer la taramul ingerilor ...

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim: "A doua varianta este dureroasa, insa iti da puterea de a merge mai departe.Aduce un nou inceput, regenerarea, motivatia." - cam asta am vrut sa spun.

    Julie: Nu te nelinisti pentru mine, am fost doar mai filosofic aici. Poate trebuia eu sa fiu eu mai explicit cu intrebarea. Nu m-am referit la cazurile cand mai exista o speranta decenta si cand ar fi pacat sa "let go ". M-am referit la cazul in care nu mai ai practic nici o speranta, ceva de gen esti in mijlocul unui torent de apa si tu te agati de un pai ( literalmente un pai ), chestie care nu te va ajuta in nici un fel, ba chiar te va impiedica sa inoti, dar tu speri prosteste ca asta te va mentine la suprafata, in loc sa realizezi situatia si sa faci intr-adevar ceva cu care sa te scoti.

    RăspundețiȘtergere
  4. cred ca ai asezat diametral opus doua situatii care sunt de aceiasi parte a baricadei .si simplifici usor renuntand din start la prima varianta .chiar daca e numai o supozitie . Nu mai am nicio sansa .
    si vine adevarata problema "DE CE?"

    de ce esti pus in situatia pierderii ,care e lucrul care nu e bine ,ce-mi face rau ,cine imi face rau
    care e adevaratul meu drum?!

    eliberandu-te de cauza problemelor tale poti privi lucrurile mai detasat .

    de pe margine e simplu de comentat

    mai spun doar ca
    orice criza ne face mai puternici.

    invata lectia!

    RăspundețiȘtergere
  5. sau in cazul in care chinul sperantei nu ne da pace, ar trebui sa ii urmam sfatul lui Hitler: "Trebuie intai sa iti tai liniile de retragere ; asa lupti mai usor si cu mai multa hotarare."

    RăspundețiȘtergere