Timpul este o sfoară subţire, ancorată între naştere şi Dumnezeu. Paradoxal, înaintăm orbeşte pe ea, fără a ne putea întoarce, doar arunca eventual un suspin înapoi. Uneori cădem, alteori constatăm că sfoara s-a terminat subit şi ne aşteaptă doar veşnicia.
Timpul e un credit nerambursabil care ţi se dă continuu şi se măsoară în clipe. În orice clipă însă ţi se poate prelungi sau revoca. Ne amăgim cu verbul “a avea”, însă nu avem nimic altceva pe lume decât umbra firavă a clipei vremelnic dăruite.
Particip la Concursul de Proza Arhiscurtă organizat de Trilema
